Dacă le iertați oamenilor greșelile, le va ierta și Tatăl vostru pe ale voastre. (Matei 6:14)

Iertarea de către Dumnezeu a păcatelor noastre nu este condiționată. Cristos a plătit deja prețul, așa că iertarea noastră este deja cumpărată. Dar faptul legal că pedeapsa pentru păcatele noastre a fost plătită nu ne asigură că ne vom simți iertați. Experiența noastră de iertare depinde de dorința noastră de a ne exprima iertarea față de cei care ne-au rănit.

Trăim în lumea reală și cu toții suntem răniți de oameni din când în când. Uneori, este vorba de o tăietură mică, dar alteori oamenii ne lasă cu răni adânci. Furia este un răspuns normal la nedreptate și la rănire, dar dacă furia nu este rezolvată, ea se transformă curând în resentimente și amărăciune - care ne înrăutățesc atitudinea și otrăvesc orice relație.

Amărăciunea este una dintre principalele cauze ale stresului emoțional și ale bolilor legate de stres. Retrăim la nesfârșit evenimente dureroase și repetăm modalitățile prin care ne vom răzbuna. Nu putem dormi și nu putem mânca. Relația noastră cu Dumnezeu devine superficială și goală. Viețile noastre sunt consumate de răul care ne-a fost provocat, dar, destul de des, persoana care ne-a rănit nici măcar nu este conștientă de durerea noastră emoțională zilnică și s-ar putea să nu-i pese.

Singurul remediu pentru a rupe acest tipar al amărăciunii este să îl iertăm pe cel care ne-a rănit. Nu, nu va fi ușor. Va trebui să mergem la fântâna iubirii și a iertării lui Dumnezeu și să bem adânc, astfel încât să avem din belșug pentru a-i revărsa și pe alții. Alegerea de a ierta, însă, deschide porțile prezenței și puterii lui Dumnezeu. Trebuie doar să renunțăm mai întâi la amărăciunea noastră.