Urmăriți (să practicați) pacea și sfințenia; pentru că fără ea, nimeni nu Îl va vedea pe Stăpân! Fiți atenți ca între voi să nu fie nimeni care deviază de la harul lui Dumnezeu. Altfel, ar putea „să crească o ramură” care produce amărăciune și mulți ar fi afectați de ea. (Evrei 12:14-15)

Anumite tipuri de rădăcini pot fi dezgropate, uscate, măcinate și amestecate cu ulei pentru a obține vopsele pentru colorarea hainelor. Și, după cum ne-ar putea spune orice gospodină, un colorant folosit greșit provoacă o pată teribilă. Amărăciunea este ca un colorant folosit greșit - colorează modul în care privim viața și pătează fiecare relație. Scriitorul către Evrei ne încurajează să urmărim pacea în fiecare relație și să fim atenți pentru ca o "rădăcină de amărăciune" să nu cauzeze probleme.

Oamenii care sunt amari simt că au tot dreptul la sentimentele și perspectivele lor. La urma urmei, cineva le-a făcut rău! Ei se simt ca niște victime pentru că sunt victime. Dumnezeu nu promite protecție împotriva fiecărei răni pe care o experimentăm, dar nu vrea ca mânia și durerea noastră să se transforme în amărăciune și să ne distrugă fiecare aspect al vieții noastre. Autorul cărții Evrei a observat cu exactitate că, atunci când cineva este amărât, "mulți se spurcă" - nu doar persoana amărâtă, ci toți cei din apropierea acelei persoane. Petele de vopsea pătrund în fiecare fir al țesăturii.

Oamenii amari caută certuri. Pot spune că nu le plac, dar de fapt se bucură de adrenalina produsă de dezacordurile intense. În schimb, Dumnezeu vrea ca noi să oprim acest proces înainte de a începe: să urmărim pacea cu toți oamenii. Atunci când ne rănesc, trebuie să-i iertăm repede. Trebuie să fim atenți pentru ca tiparele de recriminare să nu ne fure bucuria, să nu ne secătuiască energia și să nu ne ruineze capacitatea de a-L reprezenta pe Hristos.

Amărăciunea este o treabă serioasă. Este un cancer care nu poate fi tolerat, altfel ne va ucide. Și este contagioasă.