Deci (ei ar trebui) să Îl laude pe Iahve pentru bunătatea Lui și pentru minunile pe care El le-a făcut pentru fiii oamenilor! (Psalmul 107:31)

Atunci când Biblia spune că Dumnezeu este bun, înseamnă că toate intențiile lui Dumnezeu față de noi sunt în beneficiul nostru, iar acțiunile Sale sunt concepute pentru a realiza aceste intenții. Dar credem noi acest lucru? Credem cu adevărat că Dumnezeu este bun, nu într-un sens cosmic, ci într-un mod real, tangibil, astfel încât credința noastră să facă o diferență în viața noastră de astăzi?

Uneori limităm domeniul de aplicare a ceea ce numim "bine", în detrimentul înțelepciunii și al vitalității spirituale. Ne gândim la toate "lucrurile bune" ale vieții - înghețata, campingul, cina cu prietenii, echipa noastră care câștigă campionatul - și ne este ușor să limităm "binele" doar la acele evenimente care sunt plăcute. Dar bunătatea lui Dumnezeu nu este limitată în nici un fel. El intenționează ca fiecare dintre noi să se întărească în credința noastră și orchestrează circumstanțe care să ne testeze, să ne întindă și să ne facă să realizăm cât de mult depindem de El. "Bunătatea" Lui nu se măsoară doar prin momente plăcute (deși El le dă pe acelea din abundență). În schimb, El seamănă mai degrabă cu un mare antrenor care știe cum să scoată tot ce este mai bun din jucătorii săi, împingându-i pe unii, încurajându-i pe toți și testându-i pe fiecare până la limitele sale.

Dacă, la insistențele noastre, bunătatea lui Dumnezeu ar fi arătată doar prin oferirea îngustă și limitată a unor experiențe plăcute, am rămâne niște copii spirituali. Dar Dumnezeu insistă să ne crească. Din nefericire, cu toții trebuie să trecem prin "adolescență", când ne luptăm să credem că autoritatea din viața noastră (Dumnezeu în acest caz) este înțeleaptă și bună. Totuși, dacă rămânem cu ea și dobândim o înțelepciune reală, vom învăța să vedem bunătatea extravagantă a lui Dumnezeu în fiecare situație pe care o întâlnim. El este un antrenor grozav!