„Spiritul lui Iahve este cu Mine. El M-a desemnat să predic săracilor Vestea Bună. M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită și să anunț eliberarea prizonierilor. Am mai fost trimis să ofer vedere orbilor, să eliberez pe cei oprimați (Luca 4:18)

A fost unul dintre acele momente pe care ai da orice să le fi văzut în persoană. A fost un anunț pe care oamenii tânjeau să-l audă de nenumărate generații, dar a fost o veste atât de bună încât mulți dintre cei prezenți în acea zi au refuzat să-l creadă. Într-unul dintre primele Sale acte din slujba Sa, Isus a intrat într-o sinagogă și a luat sulul Scripturii pentru a-l citi. L-a derulat și a citit profeția lui Isaia despre rolul lui Mesia de a mângâia, vindeca, elibera și restaura oamenii răniți și oprimați (vezi Isaia 61:1-2). Oamenii care ascultau auziseră acest pasaj citit de zeci de ori înainte, dar astăzi avea să fie diferit.

Isus a terminat de citit, a înmânat pergamentul înapoi însoțitorului, a privit fețele care se uitau la El și a spus: "Eu sunt acea persoană. Asta a fost scris despre Mine. Sunt aici pentru a face toate aceste lucruri în viețile oamenilor și, dacă voi credeți, ele se vor întâmpla în viața voastră" (vezi Luca 4:21).

Cineva din audiență a pus la îndoială modul în care Isus ar putea fi Mesia cel promis și, după un dialog de du-te - vino, oamenii s-au supărat pe Isus. De fapt, erau atât de supărați încât voiau să-L omoare! Ironic, nu-i așa? Au amenințat să ia viața Celui care a venit să dea viață, să facă rău Celui care a venit să vindece. De ce au reacționat în acest fel? Pentru că acum promisiunea mult așteptată sosise, iar acum trebuiau să aleagă să creadă sau să se îndoiască. Mulți au ales să se îndoiască pentru că a crede solicita prea mult din partea lor.

În acea zi, Isus se ocupa de treburile Tatălui Său. Unii au crezut, alții s-au îndoit. El se ocupă și astăzi de treburile Tatălui Său. Credeți?