Dar cei care se încred în Iahve, își vor înnoi forțele. Se vor înălța ca vulturii. Vor alerga și nu vor obosi. Vor umbla și nu vor fi epuizați.» (Isaia 40:31)

Așteptarea este o adevărată pacoste. Cei mai mulți dintre noi urăsc așteptarea cu pasiune! Atunci când intrăm la orice coadă (la un semafor roșu, la casa de marcat de la magazinul alimentar, la un ghișeu de bilete sau oriunde altundeva), mai întâi scanăm cozile disponibile pentru a vedea care dintre ele s-ar putea mișca cel mai repede și, după ce facem alegerea noastră, ne uităm la oamenii care au intrat în celelalte cozi atunci când noi am intrat în a noastră. Dacă vreuna dintre ele se mișcă mai repede, ne grăbim!

Așteptarea este o parte esențială a planului lui Dumnezeu pentru viețile noastre, dar nu înseamnă doar a omorî timpul. Atunci când "așteptăm pe Domnul", atenția noastră se concentrează asupra Lui, asupra scopurilor Sale și asupra căii Sale pentru noi. Așteptăm în perspectivă, nu cu nerăbdare, pentru că suntem din ce în ce mai convinși că Dumnezeu pune la cale ceva - ceva bun - pe care nu l-am mai experimentat până acum. Ne fixăm inimile pe caracterul lui Dumnezeu și suntem siguri că a-L aștepta ca El să acționeze va merita fiecare secundă.

Secretul perseverenței nu este să strângem din dinți pe măsură ce trece timpul. Secretul este să ne concentrăm. Așteptăm cu nădejde, având încredere că un Dumnezeu bun, înțelept și atotștiutor își va îndeplini scopurile Sale pline de har la timpul potrivit. Avem încredere că, în timp ce așteptăm, El pregătește situația, alți oameni sau pe noi pentru ceva special.