Stăpânul nu Își respectă promisiunea cu întârziere – cum pretind unii; ci are răbdare cu voi și dorește ca nimeni să nu moară. El vrea ca toți oamenii să se pocăiască. (2 Petru 3:9)

Când citim despre revenirea lui Cristos pe pământ, puterea și măreția scenei ne copleșesc. Ni-L închipuim pe un nor cu trâmbițele răsunând și credincioșii, vii și morți, sfidând gravitația pentru a I se alătura în aer. Ni-L imaginăm revenind pe pământ ca Războinicul care Își ucide dușmanii și Îl vedem luând tronul din Ierusalim pentru a domni pe pământ. În timpul domniei de o mie de ani a lui Cristos, se vor întâmpla lucruri uimitoare. Natura va fi întoarsă cu susul în jos - leul se va culca cu mielul.

"Întoarceți-vă!", îi implorăm. Cu toate acestea, poate că noi suntem pregătiți, dar alții nu sunt. Unul dintre motivele pentru care Cristos Își amână revenirea este acela de a oferi mai multor oameni ocazia de a răspunde la mesajul harului. Ne pasă de oamenii pierduți pe care îi cunoaștem în familiile și cartierele noastre, dar Dumnezeu dorește ca fiecare inimă din întreaga lume să se întoarcă la El. El spune: "Nu încă. Nu sunt pregătit să vin pentru că mai sunt încă mulți oameni care nu au auzit și mai mulți care nu s-au încrezut în Mine. Nu acum. Nu încă. Dar nu va mai dura mult".

La revenirea lui Cristos, nedreptățile vor fi îndreptate, iar poporul credincios al lui Dumnezeu va fi onorat. Inimile noastre tânjesc ca dreptatea și harul lui Dumnezeu să domnească în întreaga lume, dar Dumnezeu are o prioritate mai mare. El amână judecata pentru păcătoși și onoarea pentru sfinți pentru ca mai mulți oameni pierduți să poată fi găsiți. Întârzierea pe care o îndurăm este un preț mic de plătit pentru o veșnicie de iertare, pace și bucurie chiar și pentru încă o persoană. Și bănuim că va fi mult mai mult de una singură care răspunde.