Eram ca un animal care nu înțelege semnificația lucrurilor. M-am comportat ca vitele înaintea Ta. Dar eu sunt permanent cu Tine! Tu mă ții de mâna dreaptă, mă ghidezi spunându-mi pe unde să merg; și apoi mă vei lua în glorie. (Psalmul 73:22-24)

Psalmistul Asaf era atât de supărat încât nu mai vedea bine! Simțea că i se dăduse o afacere proastă: Oamenii răi prosperau, dar el îl urmase pe Dumnezeu și se chinuia. Nu era corect! S-a răzbunat pe Dumnezeu și s-a îmbufnat în autocompătimire. Nu ne spune exact ce i-a spus lui Dumnezeu, dar putem fi siguri că nu a fost frumos, pentru că s-a descris pe sine însuși ca fiind "o fiară".

Într-unul dintre cele mai emoționante și mai frumoase pasaje din Biblie, aflăm că atunci când Asaf era în cel mai rău moment al său, Dumnezeu era în cel mai bun moment al Său. Asaf a răcnit și a turbat la Dumnezeu, dar Dumnezeu a continuat să fie iubitor, răbdător și bun cu el. De fapt, Dumnezeu a continuat să-l țină de mână așa cum o mamă iubitoare ține cu fermitate și răbdare mâna unui copil mic care face crize de furie.

Dumnezeu i-a dat lui Asaf asigurarea că îl va conduce pe calea cea bună, iar la sfârșitul acelui anotimp sau la sfârșitul vieții însăși, Dumnezeu îl va primi cu bucurie în dragoste.

Atunci când ne aflăm în cea mai proastă dispoziție, ne imaginăm adesea că Dumnezeu este extrem de resentimentar sau că ne întoarce spatele cu dezgust. Este posibil să fi experimentat aceste reacții din partea părinților noștri, a fraților, a soților sau a altor persoane, dar răspunsul lui Dumnezeu este cu totul diferit. Chiar și atunci când suntem niște fiare, El rămâne aproape, iubindu-ne cu răbdare, liniștindu-ne și ținându-ne de mână. Ce declarație a harului Său!