Apoi Dumnezeu a pronunțat toate aceste cuvinte: „Eu sunt Dumnezeul tău numit Iahve, Cel care te-a scos de pe teritoriul Egiptului – «din casa» unde ai fost sclav. Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine! (Exodul 20:1-3)

De-a lungul istoriei omenirii, Dumnezeu a folosit multe moduri diferite de a comunica cu noi. În diferite ocazii, El a vorbit oamenilor prin voci, vise, calamități, un potop cataclismic, conștiința noastră, Cuvântul scris, un tufiș în flăcări care nu a ars și prin a deveni unul dintre noi pentru o scurtă perioadă de timp. Unul dintre cele mai dramatice momente ale dorinței lui Dumnezeu de a intra în legătură cu noi a fost atunci când a sculptat tăblițe de piatră și i le-a dat lui Moise. Pe aceste tăblițe, cunoscute și sub numele de Cele Zece Porunci, Dumnezeu a dat indicații clare și puternice pentru a ne permite să ne raportăm la El (primele patru porunci) și unii la alții (ultimele șase).

Ca un preambul la prima poruncă, Dumnezeu amintește poporului Israel istoria recentă a acestuia. Cu puțin timp înainte de acest moment, Dumnezeu îi eliberase din sclavia din Egipt. El i-a salvat în mod miraculos atunci când armata egipteană i-a blocat împotriva mării și le-a oferit hrană în fiecare zi în pustie. Fără îndoială, Dumnezeu își dovedise măreția și harul față de ei. Nimic nu se putea compara cu măreția și bunătatea Sa iubitoare. Ținând cont de acest lucru, prima poruncă spune clar: "Păstrați-Mă în vârf".

Este ușor pentru noi să credem că nu avem nici o problemă cu idolatria și cu zeii concurenți în viața noastră, dar haideți să ne uităm mai atent. Peste tot în jurul nostru, oamenii pun succesul, banii, plăcerea și puterea în centrul vieții lor. Și, dacă suntem sinceri, aceste lucruri amenință să-L scoată pe Dumnezeu din centrul propriilor noastre vieți. Poate că nu ne închinăm în fața unui vițel de aur, dar mințile noastre pot fi cu ușurință preocupate de a obține mai mult decât avem acum. Păstrarea lui Dumnezeu în centru este o decizie și un proces.