Să nu faci declarații false împotriva semenului tău! (Exodul 20:16)

Porunca de a evita mărturia falsă sună ca un scenariu dintr-un roman de John Grisham. Cu siguranță înseamnă să spui "tot adevărul și numai adevărul" sub jurământ în instanță, dar Dumnezeu vrea ca noi să fim sinceri atât în sala de judecată, cât și în afara ei.

Încălcăm această poruncă atunci când exagerăm adevărul pentru a ne impresiona prietenii sau colegii de muncă și o încălcăm atunci când bârfim pentru a distruge reputația altora. Când bârfim, poate că spunem adevărul, dar vorbim din motive egoiste. Și, destul de des, fiorul viclean al bârfei ne împinge peste limită, astfel încât ne asigurăm că amplificăm orice rău perceput pe care persoana respectivă l-a făcut și uităm în mod convenabil trăsăturile mai bune ale caracterului său. Desigur, încălcăm această poruncă și atunci când mințim cu nerușinare pentru a acoperi un păcat pe care l-am comis.

Există multe motive pentru a spune adevărul și pentru a-l spune cu umilință și har. Urmăm modelul lui Cristos, care a întruchipat atât adevărul, cât și harul. Atunci când suntem dedicați adevărului, nu trebuie să ne uităm tot timpul peste umăr pentru a vedea dacă vom fi prinși. Adevărul poate fi dureros uneori, dar arată că ne încredem în Dumnezeu cu privire la realitate în loc să încercăm să ne creăm propria versiune a acesteia. Și în cele din urmă - probabil în această viață, dar cu siguranță în cea viitoare - va trebui să ne confruntăm cu consecințele înșelăciunilor noastre. Acestea sunt motive întemeiate pentru a spune adevărul tot timpul.