Să nu folosiți niciun cuvânt dăunător, ci numai ce este util altora, urmărind edificarea lor (spirituală). În acord cu nevoile fiecăruia, vorbele voastre să ofere har celor care le aud. Să nu îl întristați pe Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu cu care ați fost sigilați pentru ziua când veți fi „răscumpărați”. (Efeseni 4:29-30)

Cuvintele au puterea de a vindeca sau de a distruge, de a construi sau de a dărâma. Cuvintele corupte de condamnare sau de injurii au forța unui baros de a zdrobi oamenii. Bârfa și sarcasmul sunt la fel de distructive, dar sunt corozive, având nevoie de mai mult timp pentru a uza încrederea unei persoane și a ruina o relație.

Pavel nu ne sfătuiește să reducem cuvintele dăunătoare pe care ni le spunem unii altora. El nu ne sugerează să nu mai spunem cuvintele vădit dăunătoare, ci să le continuăm pe cele secrete. El ne poruncește să le eliminăm pe toate acum și să le înlocuim cu cuvinte care îi zidesc pe oameni.

Da, dar ce se întâmplă dacă cineva ne-a plictisit, ne-a ignorat, a povestit unui prieten despre o prostie pe care am făcut-o sau a mințit despre noi? Poate că e adevărat, dar tot nu e o scuză. Fiecare cuvânt pe care îl rostim trebuie să respecte standardul sfințeniei și al dragostei lui Dumnezeu pentru acea persoană. Trebuie să căutăm binele în ceilalți și să-l afirmăm, trebuie să le observăm succesele și să sărbătorim împreună cu ei. Dacă ne-au rănit, ar trebui să spunem adevărul cu scopul de a-i restaura, nu de a-i condamna. Motivația noastră ne schimbă limbajul și comportamentul și, poate, reacțiile altor persoane.

Cuvintele noastre, însă, nu au doar un impact orizontal, ci îl afectează și pe Duhul Sfânt. Pavel ne spune că modul în care ne vorbim unii altora poate întrista (sau, putem presupune, mulțumi) Duhul Sfânt. Nu ratați acest lucru. Emoțiile lui Dumnezeu sunt afectate de modul în care ne tratăm unii pe alții.

L-ai făcut să zâmbească astăzi?