Apropiați-vă de Dumnezeu; și El Se va apropia de voi. Curățați-vă mâinile, păcătoșilor! Purificați-vă (și) inimile, oameni duplicitari! (Iacov 4:8)

O relație personală cu Dumnezeu a fost întotdeauna un lucru uimitor de contemplat. Scripturile ne spun că dragostea lui Dumnezeu este la fel de reconfortantă ca și grija tandră a unei mame, dar ne amintesc și faptul că El este un foc mistuitor! Cum ne raportăm la un astfel de Dumnezeu? Iacov ne dă câteva sugestii.

Relația noastră cu Dumnezeu începe cu invitația Lui. Nu este uimitor faptul că Dumnezeu Atotputernic se coboară la pământ pentru a comunica cu noi? Noi nu Îi oferim nimic, dar El ni se dăruiește pe Sine Însuși. Iacov ne spune că eforturile noastre de a-L căuta pe Dumnezeu vor fi cu siguranță răsplătite, dar nu trebuie să venim la El cu o atitudine de cavaleri. La fel ca preoții care se curățau înainte de a intra în Templu, și noi trebuie să ne curățăm dacă vrem să experimentăm prezența lui Dumnezeu.

Iacov se referă, de asemenea, la acțiunile și atitudinile noastre. "Mâinile" noastre reprezintă alegerile noastre, fie că ascultăm de Dumnezeu, fie că acționăm în mod egoist. "Inimile" noastre reflectă atitudinile și perspectivele noastre. Iacov ne amintește că suntem prea des "cu două minți", trași între Dumnezeu și bani, între bogățiile spirituale și comorile pământești, între poziția noastră în Hristos și poziția noastră la locul de muncă sau la biserică.

Este ușor pentru noi să mergem în derivă în fiecare zi fără să ne gândim cât de murdare pot fi mâinile și inimile noastre - până când ne gândim să intrăm în prezența lui Dumnezeu. Atunci când ne plecăm în fața Celui Sfânt, El luminează cu lumina Sa adâncimile întunecate ale vieții noastre și ne arată orice murdărie pe care o găsește acolo. În acel moment, putem să ne întoarcem și să plecăm sau putem spune: "Da, Doamne. Văd și eu asta. Îți mulțumesc că m-ai iertat". Și ne apropiem de El.