Astfel, El a desemnat pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători. Ei au primit aceste daruri pentru ca astfel să poată echipa pe sfinți pentru activitățile lor de slujire – acestea contribuind împreună la „construirea” Organismului lui Cristos (care este Comunitatea Sa). Această dezvoltare se realizează prin procesul care vizează ajungerea tuturor (creștinilor) la unitate în credință și în cunoașterea Fiului lui Dumnezeu. Iar scopul final urmărit este atingerea nivelului superior al maturității spirituale pe care Cristos ne-a oferit-o ca model. (Efeseni 4:11-13)

Un lider creștin a comentat odată: "Urmașii lui Cristos de astăzi au făcut ceea ce dușmanii Lui nu au putut face niciodată - L-am făcut plictisitor". Ce parodie! Dacă ne concentrăm atenția asupra veștilor proaste și a bârfelor despre creștini, vom rata scopul incredibil, vizionar și optimist al lui Dumnezeu pentru fiecare credincios: să creștem atât de mult în credința noastră încât să strălucim ca niște faruri pentru toți cei din jurul nostru!

Da, drumul este lung și greu, și da, Dumnezeu lucrează cu lut care are multe cocoloașe în el, dar Dumnezeu este capabil să facă minuni dacă ne încredem în El. Unul dintre aceste miracole, unul pe care vecinii noștri îl caută, este dragostea între creștini. Prietenii și vecinii noștri au auzit despre membrii bisericii care se ceartă din cauza florilor plantate în fața casei sau a lucrurilor suplimentare făcute pentru nunta fiicei cuiva. Ei știu despre certurile răutăcioase și despărțirile bisericii și s-au săturat să audă despre ele! La fel și noi.

Viziunea lui Dumnezeu pentru fiecare biserică este ca noi să creștem atât de mult în dragostea noastră pentru Dumnezeu încât să iubim oamenii așa cum îi iubește El: necondiționat și cu pasiune. El vrea ca noi să fim plini de harul, adevărul și scopul lui Cristos, astfel încât tot ceea ce facem să Îl reflecte pe El pentru cei din jurul nostru.

Poate această viziune să se întâmple cu adevărat? Nu și dacă ne mulțumim să avem o afecțiune călduță pentru Dumnezeu, să tolerăm oamenii în loc să-i iubim și să ne descurcăm în eforturile noastre de a atinge viețile altora.