Având în vedere harul care mi-a fost dat, vă cer ca nimeni să nu se considere mai competent decât este în realitate; ci în acord cu acea măsură de credință strict personală repartizată de Dumnezeu, fiecare să fie modest în evaluările cu privire la el. (Romani 12:3)

Oamenii au o capacitate uimitoare de a se amăgi singuri - fie că au o părere prea bună despre ei înșiși, fie că au o părere prea proastă. Ambele aduc o mulțime de probleme. Orgoliile umflate duc la comportamente grosolane, la relații rănite și la folosirea oamenilor în loc să-i iubești. Ego-urile zdrobite îi determină pe oameni să construiască ziduri în jurul inimii lor și îi determină să demonstreze că, până la urmă, nu sunt chiar atât de răi.

Pentru a corecta percepțiile de sine greșite, Pavel ne învață să "gândim cu sobrietate", adică să avem perspectiva lui Dumnezeu despre noi înșine. Fiecare dintre noi conține imaginea lui Dumnezeu, dar această imagine este pătată de păcat. Un scriitor a spus că suntem în egală măsură sfinți și fiare, ceea ce explică conflictul interior pe care îl experimentăm.

Prin credință, ne dăm seama că Dumnezeu ne-a creat așa cum a vrut și ne acceptăm abilitățile și talentele ca fiind daruri de la El. Păcatul, însă, ne întunecă inimile și ne distorsionează gândirea. Avem nevoie disperată de harul lui Dumnezeu pentru a ne restaura și avem nevoie de înțelepciunea Sa pentru a ne conduce. Suntem creați în mod minunat, căzuți în mod tragic, profund iubiți și complet iertați. Aceasta este o evaluare sobră a fiecăruia dintre noi care Îl numește pe Cristos Mântuitorul și Prietenul nostru.