Și, de fapt, care popor este atât de avantajat încât să își aibă zeii la fel de receptivi cum Îl avem noi pe Iahve, Dumnezeul nostru, de fiecare dată când Îl chemăm? (Deuteronom 4:7)

Când Dumnezeu i-a pregătit pe oamenii lui Israel să intre în Țara Făgăduinței, El le-a dat legi care să le îndrepte pașii și semne care să le amintească să aibă încredere în El. Legile prescriau alegerile lor și consecințele neascultării. Spre deosebire de orice altă țară creată vreodată, națiunea lui Israel avea să fie ghidată de decretele lui Dumnezeu. Timp de mulți ani, Dumnezeu le dăduse, de asemenea, două semne de necontestat - Cortul din tabără și stâlpul de foc și fum deasupra Cortului - pentru a-i asigura de prezența Sa și a-i ghida în călătoria lor. Aceste semne erau o invitație deschisă de a veni la El în rugăciune, ziua sau noaptea, în mod formal sau informal, colectiv sau individual.

Legile națiunii noastre derivă dintr-o lungă istorie a eticii iudeo-creștine. Acestea oferă un echilibru uimitor între libertate și direcție, recompensă și pedeapsă. De-a lungul istoriei noastre, liderii seculari și creștini ne-au îndemnat să ne rugăm în vremuri dificile de războaie, foamete, inundații și cutremure și să mulțumim pentru binecuvântările minunate ale lui Dumnezeu: pace, prosperitate, familie și cămine.

Mulți dintre fondatorii națiunii americane au privit la Dumnezeu pentru a fi îndrumați în timp ce redactau Declarația de Independență și Constituția, și i-au mulțumit pentru că i-a condus în timp ce vedeau cum națiunea începea să înflorească. Dar cât de repede Îl putem uita! Astăzi, ca niciodată înainte, ne bucurăm de binecuvântările lui Dumnezeu și avem nevoie de grija Sa continuă. Trebuie să ne reamintim unii altora să-L invocăm pe El atât în vremurile bune, cât și în cele rele, astfel încât să nu-L uităm pe Cel care ne-a dat atât de mult.