Să știi că Dumnezeul nostru căruia Îi slujim, poate să ne salveze din cuptorul aprins; și ne va scăpa și de intențiile tale! Dar chiar dacă nu se va întâmpla așa, să știi, rege, că nu vom sluji zeilor tăi și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o! (Daniel 3:17-18)

Șadrac, Meșac și Abed-Nego s-au ridicat cu tărie pentru Dumnezeu într-o țară străină și ostilă, iar acum se confruntau cu consecințele. Un decret regal le cerea să moară pentru credința lor. Era vădit nedrept. Ei ar fi putut fi foarte supărați pe Dumnezeu, dar în schimb au avut încredere în El. Declarația pe care au făcut-o în acel moment critic articulează o credință solidă ca piatra în capacitățile lui Dumnezeu, fără a cere ca El să acționeze într-un anumit fel.

Ar putea Dumnezeu să-i salveze din foc? Cu siguranță. El putea rezolva problema într-o duzină de moduri diferite. Ar face-o? Ei nu știau. Ei nu I-au pus o cămașă de forță lui Dumnezeu și nu au insistat ca El să-i salveze într-un anumit fel - sau să-i salveze deloc. Ei credeau nu numai în puterea lui Dumnezeu de a salva, ci și în înțelepciunea lui Dumnezeu de a alege când, unde și cum să își demonstreze puterea.

Istoria bisericii ne vorbește despre nenumărați bărbați și femei care s-au confruntat cu aceleași provocări. L-au slujit pe Dumnezeu cu credință și bine, iar atunci când s-au confruntat cu persecuția și moartea, s-au pus în mâinile lui Dumnezeu pentru a face tot ceea ce El a ales să facă. Uneori, au fost salvați în mod miraculos; mai des, au murit pentru credința lor. Oricum ar fi fost, ei erau convinși că Dumnezeu este credincios. Dumnezeu era onorat de încrederea lor în El, iar acest lucru era suficient pentru ei.

Atunci când îl apărăm pe Dumnezeu în familiile noastre, la locul de muncă și în cartierele noastre, ne putem aștepta la aplauze, dar ne putem aștepta și la opoziție. Când ne confruntăm cu consecințele credinței noastre, ne vom încrede în înțelepciunea lui Dumnezeu, precum și în puterea Sa de salvare?