Isus l-a privit direct în față, l-a iubit și i-a răspuns: „Nu ai îndeplinit toate condițiile. Primul lucru pe care-ți cer să îl mai faci este să te duci și să vinzi tot ce ai și să dai apoi săracilor banii obținuți din această vânzare. Astfel, vei avea o comoară în cer. Apoi trebuie să îți iei crucea și să Mă urmezi.” (Marcu 10:21)

Atunci când citim despre tânărul conducător bogat, ni-l imaginăm adesea ca fiind îndreptățit și lacom, dar nu pare să fie deloc așa. Căutarea lui Dumnezeu era sinceră. A alergat la Isus și a căzut în genunchi în fața Lui, iar întrebările sale reflectau o cercetare sinceră (vezi Marcu 10:17).

Marcu consemnează că faimoasa directivă a lui Isus către acest om, de a-și vinde toate bunurile și de a le da săracilor, a fost motivată de dragostea Sa, nu de dezgust. Isus vrea ca fiecare dintre noi să-L iubească din toată inima, dar nu putem să-L iubim astfel dacă inimile noastre sunt pline de orice sau de oricine altcineva. Idolatria nu se referă doar la statuete mici. Putem face din orice un idol dacă ocupă primul loc în inima noastră: soțul/soția sau copiii, munca, hobby-urile, bogăția, faima, frumusețea sau posesiunile. Isus a identificat cu precizie singurul lucru care îl împiedica pe acest tânăr să experimenteze bogăția unei relații cu Dumnezeu: banii.

Remediul pentru idolatrie nu este o măsură de mijloc. Idolii trebuie să fie smulși din inimile noastre și înlocuiți cu Dumnezeu Însuși. Deoarece banii erau idolul acestui om, Isus nu s-a menajat: "Vinde-ți lucrurile și dă toți banii săracilor". Isus nu a spus nimănui să facă acest lucru, dar atunci când arată cu degetul un idol în viața cuiva, El cere o operație radicală. Nimic mai puțin nu va fi suficient.

Atunci când ne slăbim de idolii noștri, putem să ne luăm crucea ascultării și a loialității față de Cristos și să-L urmăm oriunde ne conduce El. Aceasta este "viața abundentă" în toată bogăția ei, pe care numai Cristos o poate oferi; idolii ne fură inimile și ne lasă goi.