A doua zi, dimineața, în timp ce încă era întuneric, Isus S-a trezit din somn, S-a dus într-un loc pustiu și Se ruga acolo. Între timp, Simon și ceilalți care erau cu el, au plecat să Îl caute. După ce L-au găsit, I-au zis: „Toți Te caută!” (Marcu 1:35-37)

E ușor să ne gândim la viața lui Isus ca fiind foarte diferită de a noastră. Îl vedem în vitralii ținând cu seninătate un miel în brațe, sau ne gândim la El petrecând cu adepții Săi în jurul unui foc de tabără. Ahh, viața bună. Dar, de fapt, Evangheliile ne spun că Isus a experimentat presiuni incredibile. Toată lumea voia o bucată din El. Oamenii bolnavi veneau la El pentru vindecare, oamenii confuzi îi cereau înțelepciune, iar liderii religioși voiau să-L omoare. Și noi credem că o ducem greu!

La începutul relatării lui Marcu despre viața lui Cristos, Petru și ceilalți ucenici l-au căutat cu disperare într-o dimineață devreme. Unde ar fi putut să se ducă? "Toată lumea", i-a spus un Petru exasperat lui Isus când în sfârșit L-a găsit, "Te caută pe Tine". Oamenii aveau cerințe enorme, iar ucenicii aveau așteptări la fel de mari de la Isus. În acel moment, ei nu înțelegeau cu adevărat că Tatăl avea scopuri și mai înalte pentru Isus: să moară pentru noi toți.

Supus unei presiuni enorme, Isus a optat pentru sănătate mintală. S-a trezit foarte devreme și a plecat să fie singur, pentru a-și limpezi gândurile și a se ruga. Ar fi putut justifica cu ușurință faptul că lucra douăzeci de ore pe zi - atât de mulți oameni bolnavi, atât de multe lecții de predat și atât de mulți lideri de respins - dar, în schimb, El a avut o altă prioritate. Pentru a se menține pe calea planului Tatălui, trebuia să petreacă timp cu Tatăl, să-și verse inima, să dobândească perspectiva necesară și să obțină planul de joc pentru ziua respectivă.

Avem noi doi nevoie de aceste lucruri mai puțin decât a avut Isus?