După ce s-a rugat Iov pentru prietenii lui, Dumnezeu i-a dat din nou prosperitate. I-a oferit de două ori mai mult decât tot ce a avut înainte. (Iov 42:10)

Iov nu a anticipat niciodată că va avea probleme. În introducerea poveștii sale, aflăm motivele din spatele suferințelor lui Iov (vezi Iov 1:6-2:7), dar Iov nu a avut niciodată vreun indiciu atunci când a îndurat fiecare încercare. Pe măsură ce citim relatarea, vedem că Iov se întreba de ce a permis Dumnezeu ca toate aceste lucruri teribile să i se întâmple. Au venit niște prieteni, dar în loc să-i ofere lui Iov mângâiere și înțelepciune, ei au insistat că trebuie să fi făcut ceva foarte rău pentru ca toate acestea să se fi întâmplat. (Mulțumesc mult, băieți!)

Iov L-a tot întrebat pe Dumnezeu de ce, iar Dumnezeu a apărut în cele din urmă, dar nu cu răspunsul la întrebarea lui (vezi Iov 38-41). În schimb, Dumnezeu i-a reamintit lui Iov că El era Dumnezeu și Iov nu era. Nu mai era nevoie să pună acea întrebare, i-a spus Dumnezeu. "Să știi doar că Eu sunt Dumnezeu și că poți avea încredere în Mine", i-a spus El (Dar cel puțin Dumnezeu le-a spus prietenilor lui Iov: "Voi nu sunteți de nici un ajutor!").

Iov ar fi putut fi foarte supărat pe prietenii săi pentru că i-au dat sfaturi proaste și au presupus că problemele sale erau în întregime din vina lui, dar a ales o altă cale: s-a rugat pentru ei. Când s-a rugat, Dumnezeu a deschis ușile cerului și i-a dat lui Iov de două ori mai multă bogăție decât avea înainte. A fost de două ori binecuvântat. Tot nu înțelegea în totalitate ceea ce se întâmplase, dar a avut încredere în Dumnezeu oricum. Și lui Dumnezeu îi place foarte mult când avem încredere în El.